Immanuel Kant- filosof

1724 - S-a născut filosoful german Immanuel Kant ("Critica raţiunii pure", "Critica raţiunii practice") (m.12.02.1804).

 Este considerat unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. În special Fichte, Schelling și Hegel și-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la moștenirea lui Kant. Cei mai mulți scriitori și artiști din vremea lui au fost influențați de ideile sale în domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau Kleist neputând fi înțelese fără referința la concepțiile filozofice ale lui Kant.

           Marele filosof  i-a scris unui prieten despre care a auzit că a început să citească Biblia: „Bine faci că îţi cauţi liniştea în Evanghelie, pentru că ea este un nesecat izvor al tuturor adevărurilor, cum nu se mai găseşte nicăieri… Dacă Evanghelia n-ar fi lăsat să ţâşnească de pe paginile ei învăţăturile morale care să alcătuiască temelia neclintită a întregii omeniri, filosofia nu le-ar fi putut elabora nici până astăzi”. Iar cu câţiva ani înainte de moarte scria: „Biblia este Cartea al cărei conţinut mărturiseşte el singur originea-i divină. Ea ne descoperă cât de mare este vina noastră, cât de adâncă este căderea, dar şi cât de mare este dragostea lui Dumnezeu. Biblia este comoara cea mai de preţ, fără de care aş fi nenorocit”.

Citate favorite:

"Sublim este ceea ce, prin simplul fapt că-l putem gândi, dovedeşte existenţa unei facultăţi a sufletului care depăşeşte orice unitate de măsură a simţurilor".

"Imperativul practic va fi acesta: poartă-te astfel încât să consideri omenirea, atât în persoana ta, cât şi în persoana altuia, întotdeauna ca scop, şi niciodată ca mijloc".

"Tot ce cunoaştem începe cu simţurile, trece apoi la înţelegere şi se termină cu raţiune. Nu există nimic deasupra raţiunii".

"Fiecare om trebuie respectat ca un scop în sine, şi este o crimă împotriva demnităţii sale care îi aparţine în calitatea sa de fiinţă umană să-l foloseşti ca pe un mijloc pentru a atinge orice scopuri externe lui".

"Cel ce se transformă în vierme nu se poate plânge după aceea că e călcat în picioare".

"Două lucruri umplu sufletul cu veşnic nouă şi adâncă admiraţie şi veneraţie cu cât mai des şi mai stăruitor gândirea umană se îndreaptă spre ele: cerul înstelat deasupra mea şi legea umană în mine."

"Nu-mi daţi sfaturi! Ştiu să greşesc şi singur!"