"Sunt şi patimi a căror alegere nu atârnă de om. Ele s-au născut odată cu el şi nu-i este dat să le ocolească. Sunt conduse de o ursită venită de sus, au în ele ceva care te cheamă mereu"
"Singurătatea hrăneşte gândurile mari.""Căutaţi folosul şi nu frumuseţea. Frumuseţea vine de la sine."
Gogol s-a afirmat ca un scriitor care urmărește să redea adevărul vieții, smulgând fără cruțare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. Bielinski a menționat, drept calitate principală a creației lui Gogol, „fidelitatea sa extraordinară față de realitate" , realismul său încă în 1835, Bielinski scria, în legătură cu nuvelele publicate în Arabescuri (Nevski Prospekt și Însemnările unui nebun), că "scena pe care se desfășoară acțiunea se lărgește și, fără ca autorul să părăsească iubita și minunata lui Ucraina, el caută de astă dată poezia în moravurile clasei mijlocii din Rusia. Și, dumnezeule, ce poezie adâncă și puternică descoperă el aici!"
Scrieri
- 1831/1832: Serile în cătunul de lângă Dikanka ("Vecera na hutore bliz Dikanki"), povestiri în care fantasticul este susținut de farmecul local
- 1835: Taras Bulba, roman istoric, în care se remarcă conflictul dintre caractere și pasiuni
- 1835: Arabescuri ("Arabeski"), nuvele în care visul și fantezia capătă valențele unui protest social
- 1836: Revizorul ("Revizor"), capodoperă a dramaturgiei ruse, unde sunt combătute, sub forma umorului, moravurile de provincie din acea epocă
- 1842: Mantaua ("Șinel")
- 1842/1852: Suflete moarte ("Mërtvîe duși"), capodopera lui Gogol, care unește epopeea cu satira, nefiind lipsite nici digresiunile lirice, iar prin analizele realiste întreprinse realizează tabloul complet al unei vieți sociale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu