Martisorul este un mic obiect de podoaba legat de un snur împletit dintr-un fir alb si unul rosu, prezent în traditia românilor si a unor populatii învecinate. Originile sarbatorii martisorului nu sunt cunoscute exact, dar se considera ca ea a aparut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sarbatorit în prima zi a primaverii, în luna lui Marte. Cercetari arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveala amulete asemanatoare cu martisorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele reprezentau niste pietricele vopsite în alb si rosu care erau purtate la gât. Documentar, martisorul a fost atestat pentru prima oara într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu (1768 - 1848).
Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu