Opera cea mai importantă a poetului Barbu o constituie volumul Joc secund publicat în anul 1930. Se pare că a publicat acest volum în urma unui pariu cu Tudor Vianu că poate scrie poezie (alte surse povestesc despre o înțelegere: dacă Barbu reușea să publice poezii, Vianu trebuia să îi analizeze critic creația). Poeziile sunt dificil de înțeles, e o lirică ermetică cu limbaj abstract, inspirata de poemele lui Stephane Mallarmé. În unele poezii, autorul foloseste concepții matematice, spre exemplu utilizeaza noțiunea de grup (o mulțime cu structura matematică, ale căror elemente se pot însuma conform unor legi specifice).
Mod
Te smulgi cu zugrăviţii, scris în zid
La gama turlelor acelor locuri,
Întreci oraşul pietrei, limpezit
De roua harului arzând pe blocuri,
O ceasuri verticale, frunţi târzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două;
Iar sufletul impur, în calorii,
Şi ochiul, unghi şi lumea-aceasta - nouă.
- Înaltă-n vânt te frângi, să mă aştern
O, iarba mea din toate mai frumoasă.
Noroasă pata-aceasta de infern!
Dar ceasul - sus; trec valea răcoroasă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu